Zeci – uneori, chiar sute – de apeluri în fiecare tură. De asta au parte pompierii de la ISU, indiferent de subunitate. De cele mai multe ori, sunt chemaţi să stingă incendii – că, până la urmă, asta le e meseria de bază. Tot ei sunt cei care intervin la accidente grave, atunci când e nevoie de descarcerare şi tot ei – prin echipajele SMURD – ajung, de multe ori, înaintea Ambulanţei – la cazuri medicale grave. Şi tot ei vin şi atunci când e vorba de cineva care s-a blocat în casă (chiar dacă, uneori, e vorba doar de cineva care… şi-a uitat cheia şi a preferat să cheme pompierii să spargă uşa…). Nu mai vorbim de intervenţii la inundaţii, scăpări de gaze etc, etc…
Nu sunt puţine, însă, nici apelurile ce nu prea au legătură cu misiunile lor concrete, dar … le dau curs. În ultimul timp, s-au înmulţit, de exemplu, solicitările celor de la Ambulanţă, care le cer sprijinul pompierilor pentru „ajutor transport persoană supraponderală”. Şi „băieţii” se duc, coboară bolnavul de la cine ştie ce etaj – doar ei ştiu cum – îl urcă în Ambulanţă şi pleacă…
Mai nou, tot pompierii salvează acum şi tot felul de animale: câini, capre, pisici… Un fel de „Salvatorii animalelor”. Ieri, scoteau o capră căzută într-un puţ, astă-seară erau chemaţi să salveze un câine… prins într-un gard!
Una peste alta, dacă e să facem un bilanţ al activităţii acestor oameni, se vede clar că ei sunt peste tot. Asta denotă încrederea pe care oamenii o au în pompieri, dar, poate, şi un pic de nepăsare atunci când cer ajutorul pompierilor în situaţii care chiar nu necesitau aşa ceva.
Aşadar, se poate spune despre pompieri că au devenit un fel de „moaşă comunală”?
