Subiectul fierbinte al acestor zile la Giurgiu nu este războiul din Ucraina sau coronavirusul, ci restructurarea DGASPC, subiect ce a stârnit o ”avalanșă” de reacții.
”Bunii samariteni” care ”plâng” sorta angajaților ce ar urma să fie restructurați omit, însă, cu bună știință, mai multe aspecte.
În primul rând, că DGAPSC are în grijă 637 de copii și adulți instituționalizați, beneficiari pentru care organigrama instituției are 1.150 de posturi; apoi, trebuie menționat că din numărul total al posturilor din această organigramă, sunt ocupate, efectiv, aproximativ 870.
Contestatarii deciziei de restructurare nu iau în calcul nici faptul că acestă decizie nu a venit ”de pe o zi pe alta”, ci în urma unor discuții cu reprezentanții sindicatelor și a unor analize serioase, în urma cărora s-a concluzionat că DGASPC Giurgiu nu are nevoie de un număr atât de mare de angajați pentru a putea funcționa normal și pentru a putea oferi beneficiarilor servicii de calitate.
Nu trebuie uitat nici faptul că, începând din anul 2017, numărul salariaților DGASPC a crescut în mod constant, fără ca cel al beneficiarilor să crească la același nivel. Cu alte cuvinte, vorbim despre o creștere artificală a numărului de angajați, nejustificată de un volum mai mare de muncă în instituție.
Asta, ca să nu mai vorbim de salariile încasate de cei aflați ”la vârful” instituției, salarii ce depășesc suma de 16.000 de lei!
Toți acești bani – după cum se vede, deloc de neglijat – sunt plătiți din buget, adică din banii noștri, ai tuturor…
Asta este, de fapt, ceea ce apără acum social-democrații giurgiuveni?
Când s-a decis revenirea la o situație normală – ”calibrarea” organigramei în funcție de nevoile reale ale beneficiarilor – s-a știut că nu va fi o decizie ușoară, însă era necesară.
De altfel, cei care se opun acum restructurării de la DGASPC nu contestă, de fapt, necesitatea acestei decizii, ci momentul aplicării :”De ce acum, în această perioadă grea din punct de vedere economic? De ce atâta grabă?”
Este adevărat, condițiile actuale ne fac să traversăm o perioadă grea, dar asta nu afectează doar populația, ci și capacitatea de funcționare a instituțiilor, care, printre altele, trebuie să plătească și salariile angajaților.
Iar în cazul DGASPC, plata salariilor devine o povară din ce în ce mai grea, grevând calitatea serviciilor acordate beneficiarilor instituției.
Nu trebuie uitat faptul că, până la urmă, rolul acestei instituții este de a acorda asistență socială BENEFICIARILOR!
