A devenit o adevărată modă ca toată lumea să se preocupe de condiţiile de viaţă ale deţinuţilor. Asta, după ce unii s-au plâns pe la CEDO de viaţa grea pe care o au în penitenciare, iar România este acum obligată să creeze condiţii bune, să facă noi penitenciare etc.
Nimeni, însă, nu se întreabă cum lucrează oamenii angajaţi acolo, în penitenciar. Cu ce probleme se confruntă, cum îşi riscă viaţa zilnic şi cum îşi desfăşoară ei, de fapt, activitatea.
Asta pentru că nu s-au plâns. Cel puţin, până acum. A fost nevoie să apară un incident (un deţinut a atacat un gardian), pentru ca problemele din Penitenciarul Giurgiu să iasă la suprafaţă.
Iar aceste probleme nu sunt deloc puţine şi nici uşoare. Este concluzia desprinsă din întâlnirea pe care deputatul Alexandru Andrei, în calitate de membru al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor a avut-o luni cu reprezentanţii sindicatului şi cei ai conducerii din Penitenciarul Giurgiu, o întâlnire la care a participat şi directorul adjunct al ANP, cms. şef Răzvan Coţofană (care nu este străin de activitatea din Penitenciarul Giurgiu, pentru că a condus, în trecut, această unitate).
Cea mai gravă problemă, este, fără îndoială, deficitul de personal. Şi asta este o problemă ce ţine, de fapt, de sistem. Asta pentru că, potrivit unei hotărâri de guvern ce reglementează acest aspect, la nivel naţional sunt aprobate 15.000 de posturi, în condiţiile în care necesarul ar fi de 20.000.
La Giurgiu, unde funcţionează, după cum se ştie, un penitenciar de maximă siguranţă, ar trebui, conform normativelor pentru acest gen de unitate, să fie 625 de angajaţi. Statul conţine 479 de posturi, iar dintre acestea, efectiv, sunt ocupate 413.
Cea mai gravă situaţie este în sectorul operativ, acolo unde, teoretic, ar trebui să existe un gardian la 3 deţinuţi. Adică, la cei 1.200 de deţinuţi de la Giurgiu, ar trebui să fie 400 de gardieni. Practic, numărul acestora este de doar 240.
Asta înseamnă că, de regulă, un singur angajat supraveghează 130 de deţinuţi, iar deţinuţii de la Giurgiu nu sunt încarceraţi pentru infracţiuni „uşoare” şi, în plus, mulţi dintre ei au un comportament violent, alţii suferă de afecţiuni psihice, ceea ce face din munca gardienilor de aici o adevărată „ruletă rusească” cu propria viaţă.
De altfel, Penitenciarul Giurgiu este cea mai dificilă unitate din sistemul penitenciar din România, ţinând cont de faptul că aici sunt încarceraţi 1/3 din condamnaţii pe viaţă şi un sfert din din cei în condiţii de maximă siguranţă.
În aceste condiţii, principala solicitare a angajaţilor de la Penitenciarul Giurgiu este reducerea urgentă a deficitului de personal. Ei spun că, în primă „urgenţă” ar mai fi nevoie de încă cel puţin 70 de angajaţi (număr care, oricum, nu ajunge la limitele stabilite de normativele în vigoare).
Numai că şi aici apar probleme: chiar dacă mâine s-ar organiza concursuri pentru angajarea acestor oameni, ar mai dura cel puţin un an până când aceştia ar urma să „intre în pâine”, efectiv, timp în care numărul angajaţilor scade constant, pentru că încep să iasă la pensie actualii angajaţi.
De altfel, din cauza lipsei personalului, acum, sunt sute de ore suplimentare nerecuperate şi sute de zile de concediu de odihnă neefectuate de angajaţii unităţii.
Un argument în plus pentru solicitarea angajaţilor din Penitenciar este şi construcţia celor două noi secţii – care vor fi gata probabil undeva, în decembrie – unde vor fi aduşi alţi 200 de deţinuţi, de care se va ocupa acelaşi personal ca cel din prezent, pentru că nu s-au prevăzut posturi noi pentru cele două secţii.
Revenind la riscurile pe care şi le asumă, zilnic, angajaţii din penitenciar, nu este de neglijat nici numărul de 45 de deţinuţi bolnavi de SIDA, care oricând pot deveni o ameninţare la adresa vieţii gardienilor, dar şi a familiilor acestora.
Aşadar, deficitul de personal este ceea ce îi „doare” cel mai mult pe oamenii din Penitenciarul Giurgiu. Însă nu este şi singura problemă. Ei se plâng şi de lipsa mijloacelor de transport pentru deţinuţi – au o singură autospecială, dar şi de alte neajunsuri, ce ţin strict de activitatea din penitenciar, cum ar fi lipsa unui sistem de supraveghere video.
Până la lipsa acestor dotări, însă, o altă problemă gravă iese la iveală: lipsa apei potabile! În special pe timp de vară, atunci când consumul este mare, Penitenciarul fiind la capăt de coloană, sunt perioade în care aici nu mai ajunge apa. Asta, în condiţiile în care Penitenciarul consumă cam cât un cartier de locuinţe, iar factura lunară se ridică la circa 1,5 milarde lei!
Prezenţa reprezentanţilor conducerii ANP la discuţiile de luni a fost benefică, pentru că s-a putut purta un dialog direct şi deschis: ce se poate face, concret, pentru rezolvarea acestor probleme, iar deputatul Alexandru Andrei a precizat, la finalul întâlnirii, că, în primă fază – fiind vacanţă parlamentară – va solicita o întrevedere cu ministrul Justiţiei pentru a-i prezenta, pe larg, toate aceste probleme, urmând ca, dacă acest demers nu va avea finalitate, să facă o interpelare în Camera Deputaţilor, la începutul noii sesiuni parlamentare.
De asemenea, deputatul giurgiuvean a promis că va reveni la Penitenciarul Giurgiu împreună cu colegii săi din Comisia de Apărare, pentru ca şi aceştia să ia contact direct cu toate aceste probleme, astfe încât, atunci când se va dezbate bugetul pe anul viitor, să ştie exact ce necesităţi are Penitenciarul Giurgiu.
