Campania demarată de primarul Nicolae Barbu împotriva corupţiei din instituţiile giurgiuvene are ecou nu numai pe plan local, ci şi pe plan naţional , fiind remarcată de presă.
Un exemplu este articolul publicat de siteul pressone.ro, sub titul „Primarul care declară război șpăgii: „Aici, în sud, ne-a intrat peșcheșul în ADN”:
„Primarul orașului Giurgiu, Nicolae Barbu (PSD), susţine, într-un interviu pentru PressOne, că va trimite la Parchet orice dovadă de corupţie primită de la cetăţeni.
L-am sunat pe Nicolae Barbu (52 de ani) după ce el a publicat pe contul său de Facebook un mesaj în care le cere giurgiuvenilor să îşi descrie „experienţele personale, pozitive sau negative” şi să vină cu sugestii pentru schimbarea în bine a instituţiilor publice.
„Am văzut un exemplu pozitiv la spitalul din Tulcea”
Printr-un text publicat pe Facebook la 18 ianuarie, edilul își îndemna cetățenii: Fără șpagă la Giurgiu!
Apoi explica:
Poate că iniţiativa vi se pare idealistă, dar trebuie să pornim dintr-un punct. Vă invit așadar să scriem pe aceasta pagină părerile despre acest subiect, dar mai ales experiențele personale, pozitive sau negative, într-un limbaj care să ne facă cinste și să nu fie necesară intervenția administratorului, asumându-ne identitatea și fiind sinceri în ceea ce postăm.
În paralel, Primăria a creat un eveniment pe Facebook și le-a cerut oamenilor să vină cu exemple concrete sau cu sugestii de remediere a problemelor.
Ca urmare, doi localnici s-au plâns de felul în care sunt trataţi la Spitalul Județean Giurgiu. Primarul Barbu spune că instituția se află printre cele vizate de el, şi asta fiindcă ideea i-a venit chiar în timp ce se afla la medic.
„Având o problemă personală, am văzut un exemplu pozitiv și demn de luat în seamă la spitalul din Tulcea, unde pe fiecare ușă era un afiș: «Nu dați șpagă, pentru că statul e obligat să asigure salariile medicilor!»”, ne-a povestit Barbu.
„Vă spun: la vremea respectivă, nu mă știa nimeni și chiar nu a vrut nimeni să ia șpagă. Din cauza asta, am intrat într-o stare de neliniște!
Am zis că persoana pentru care venisem nu are nicio șansă și de-asta nu vor să ia banii… Discutând cu un medic tânăr, venit din București, mi-a spus clar că nu se dă șpagă, și așa a fost”.
„De la intrare, portarul te aduce cu picioarele pe pământ”
Înainte de a intra în administraţie, Barbu a fost om de afaceri. Aflat la al doilea mandat de primar, el spune că vrea să rezolve problema peșcheșului în oraș și, mai ales, în unitățile medicale.
„La spital e problema cea mai mare, aș zice eu, pentru că acolo omul intră direct în legătură cu prestatorul de serviciu − că se numește infirmieră, asistentă sau portar.
Nu zic că Giurgiu că ar fi cel mai negativ exemplu, dar, oriunde te-ai duce, de la intrare portarul te aduce cu picioarele pe pământ: «Doar cu acceptul meu intri».
I-am rugat pe cetăţeni să vină cu soluții, cu exemple − chiar mergând până la înregistrări –, dar știți cum e: fiecăruia îi e teamă cât stă cu bolnavul în spital, că are nevoie de medic.
Când iese afară, zice: «Bine că persoana respectivă e sănătoasă! Lasă, poate mai am nevoie și altădată!».
Dar trebuie să plecăm de la ideea că, în domeniul ăsta, medicii şi personalul sanitar sunt plătiți mai bine decât în alte domenii”.
„Gena” șpăgii
L-am întrebat pe Nicolae Barbu când i s-a cerut şpagă şi dacă a dat. A luat-o pe ocolite.
„Eu am o vorbă… Trăind în zona de sud a României − unde turcii au fost stabiliți foarte mulți ani și au venit cu obiceiurile lor de a da peșcheș, de a da ciubuc − pot să spun că, acum, la poporul român e o modificare genetică.
E un mod mai plastic de a spune că ne-a intrat peșcheșul în ADN. S-a creat o legătură genetică de a da și a lua șpagă.
În Giurgiu am dat foarte puțin șpagă: toată lumea cunoaște pe toată lumea, altele erau legăturile, era serviciu contra serviciu. Când aveam copiii mici, când intram în spital, ăsta era procedeul”.
Acum, Nicolae Barbu spune că ar sesiza imediat un procuror dacă ar primi dovezi despre corupţia din oraş:
„Am același telefon, e public numărul. Nu am două telefoane la primărie, ci unul singur; am adresa de email, care e cunoscută, am adresa de sesizări…
Măsura e simplă: adresa o trimit direct către procuratură. Le-am spus tuturor angajaților din primărie să aibă mare grijă, pentru că, dacă aflu ceva, nu îi voi scăpa”.”