Copiii accidentați pe trecerile de pietoni din Giurgiu – unul din cazuri soldându-se, tragic, cu moartea unei fete de doar 13 ani – reprezintă un subiect ce inflamează tot mai mult opinia publică din Giurgiu. Oamenii sunt revoltați – pe bună dreptate – de nepăsarea Poliției Giurgiu, dar și a autorităților din oraș, din cauza cărora se ajunge la astfel de tragedii.
Trei copii au fost călcați în ultimele săptămâni pe treceri de pietoni din oraș și nimeni nu ridică un deget pentru a rezolva această problemă.
Nicăieri în oraș nu vei vedea echipaje de Poliție în apropierea școlilor – acolo unde se întâmplă aceste accidente!
În schimb, găsești, pe drumurile de pe raza județului, echipaje radar ”fără număr”, la pândă, pentru a-și ”face planul” de amenzi.
Că doar așa e ordinul venit de la șeful Rutierei, Marian Popescu…
Ce contează că ne mor copiii loviți de șoferi inconștienți pe treceri de pietoni?
Cine să vadă asta și cine să ia măsuri, atâta timp cât Poliția Rutieră e ocupată cu vânarea șoferilor?
Și nu a oricăror șoferi, ci doar a celor ”de rând”, fără ”pile, cunoștințe și relații”… Pentru că cei care ”au spate” nu sunt văzuți niciodată de echipajele Poliției Rutiere.
Și cum să fie văzuți, de exemplu, șoferii unei firme celebre din județ – ce aparține, ”întâmplător”,”cumătrului” șefului de la Rutier – care, nu de puține ori, sunt observați în trafic de alți șoferi circulând chiar fără numere de înmatriculare?
Atâta timp cât însuși șeful Poliției Rutiere este cunoscut ca unul din apropiații șefilor PSD de la Giurgiu – iar aceștia, la rândul lor, sunt într-o strânsă legătură de rudenie cu patronii respectivei firme – cum să aibă vreun polițist curajul de a sancționa acești șoferi?
În schimb, vânează de zor cu radarul pe drumurile naționale, așa că polițiștii de la Rutier nu au timp să se ocupe și de ”mărunțisuri” cum ar fi viața copiilor din Giurgiu…
Noaptea, pe străzile din oraș nu găsești mai mult de patru polițiști de la Ordine Publică, în schimb, cei de la Rutier ”se țin” câte patru de un pistol radar…
Cam asta e situația la Giurgiu… Și de aceea întrebăm:
Câți copii trebuie să mai ajungă pe paturile spitalelor ori – mai rău, Doamne ferește, în mormânt – pentru ca Poliția să catadicsească să trimită oameni în zona trecerilor de pietoni – măcar în apropierea școlilor, acolo unde se întâmplă cel mai des astfel de tragedii?
Cât veți mai sta cu mâinile în sân, domnule Popescu ? Cât veți mai ignora acest fenomen ce devine din ce în ce mai grav în Giurgiu?
Întrebări retorice, la care, evident, nu vom primi vreodată vreun răspuns…
