Boala mușcăturii de țânțar are o perioadă de incubație între 2 și 6 zile, dar simptomele infecției pot să apară și după 14 zile. În general, circa 80% dintre persoanele înțepate de țânțari purtători ai virusului nu vor avea simptome. În 20% dintre situații pot apare simptome ușoare. În acest din urmă caz, simptomatologia durează între 3 și 6 zile și se atenuează treptat din a 3 ori a 4 zi.
Virusul West Nile provoacă manifestări grave la aproximativ 1% dintre persoanele infectate, cu o morbiditate și mortalitate crescute la indivizii cu vârsta de peste 50 de ani. În cazurile severe pot apărea sechelele neurologice manifestate prin slăbiciune musculară. Din rândul acestora, 10% pot dezvolta paralizie facială completă. Un caz din 150 de infecții cu virusul West Nile duce la encefalită sau meningită, iar rata mortalității, în cazul acestora este de 3-15%. Persoanele de peste 75 de ani sunt expuse unui risc ridicat, la fel și cele care au afecțiuni asociate severe sau decompensate.
Simptomele infecției ușoare cu virusul West Nile includ:
- febră;
- greață și vărsături;
- pierderea poftei de mâncare;
- stare generală de alterată;
- durere musculară, de cap și de spate;
- erupții cutanate mai ales pe spate;
- ganglioni limfatici umflați;
- dureri oculare.
Simptomele infecției severe, pe lângă cele deja menționate, sunt:
- durere de cap severă;
- slăbiciune musculară severă;
- slăbiciunea musculară severă care provoacă pierderea tonusului muscular și incapacitatea de a mișca membrele afectate și pierderea reflexelor;
- rigiditate și contracții involuntare;
- fotofobie (sensibilitate la lumină);
- dezorientare și confuzie;
- convulsii;
- simptome respiratorii;
- erupție cutanată eritematoasă pe gât, trunchil, brațe sau picioare.
Formele severe de boală pot duce la complicații pulmonare, afectarea reflexului de înghițire, sechele neurologice permanente și pot predispune la tromboză venoasă profundă, cu risc vital.
Diagnosticul bolii provocate de virusul West Nile
Istoricul personal, care indică posibile mușcături de țânțari, si simptomele pot ajuta la stabilirea diagnosticului, dar confirmarea bolii West Nile se face prin teste de sânge pentru detectarea anticorpilor. Aceștia sunt prezenți în sânge la 3-6 zile de la înțepătura de țânțar și persistă până la 90 de zile.
Testul ELISA este folosit pentru diagnostic, iar în unele cazuri se poate folosi și metoda PCR pentru a detecta direct ARN-ul viral în probele de sânge.
Tratamentul febrei West Nile
Pentru formele severe, tratamentul este unul complex de susținere a organismului și a funcțiilor vitale și necesită spitalizare. Acesta poate include administrarea de lichide intravenoase, susținerea funcțiilor respiratorii și monitorizarea atentă a funcțiilor vitale.
Depășirea infecției dezvoltă o imunitate puternică care persistă pentru toată viața și previne o nouă îmbolnăvire. Totuși reacția imunitară dezvoltată de infecția cu acest virus depinde de capacitatea de reacție a sistemului imunitar al fiecărui individ. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, din cauza unor afecțiuni sau tratamente medicamentoase, nu au un răspuns imunitar puternic la infecția inițială sau imunitatea dobândită scade în timp. Totuși, majoritatea persoanelor sunt protejate de o a doua infecție cu virusul West Nile dacă au trecut prin boală.
Cum previi infecția cu virusul West Nile
Prevenția este esențială, dat fiind că nu există un vaccin pentru virusul West Nile destinat utilizării la om. Măsurile preventive includ:
- Evitarea înțepăturilor de țânțari prin utilizarea de repelenți, purtarea de haine care acoperă cât mai mult pielea și utilizarea plaselor de țânțari.
- Eliminarea surselor de apă stătătoare, care pot servi drept locuri de reproducere pentru țânțari.
- Instalarea plaselor la ferestre și uși pentru a împiedica intrarea țânțarilor în casă.
Virusul West Nile este o problemă importantă de sănătate publică, dar cu măsuri adecvate de prevenție și monitorizare, riscurile pot fi semnificativ reduse.
www.reginamaria.ro
