În vederea respectării prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă aprobată prin Legea nr. 436 din 18 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, angajatorii vor iniţia o serie de măsuri pentru lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în aer liber.
În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, respectiv temperaturi ce depăşesc 370C sau, când indicele temperatură-umiditate depăşeşte pragul valoric de 80 unităţi, angajatorii trebuie să ia toate măsurile prevăzute de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi Hotărârea Guvernului nr. 580 din 6 iulie 2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2000, pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă în limitele prevăzute, măsuri care vor fi stabilite de angajator împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. În unităţile în care funcţionează Comitete de Securitate şi Sănătate în Muncă, măsurile vor fi stabilite de acestea, iar în instituţii şi unităţi finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, măsurile vor fi stabilite de ordonatorii de credite, respectiv de conducătorii instituţiilor.
Administraţia Naţională de Meteorologie prin centrele meteorologice regionale are obligaţia de a comunica zonele în care temperatura, respectiv indicele de temperatură-umiditate, atinge pragurile valorice menţionate, precum şi zonele pentru care se prognozează atingerea sau depăşirea acestor praguri.
1. În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, angajatorii trebuie să asigure următoarele măsuri minimale:
A. Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:
a) reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice;
b) asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de aer.
B. Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a) asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb;
b) asigurarea echipamentului individual de protecţie;
c) asigurarea de duşuri.
C. Pentru prevenirea unor îmbolnăviri determinate de munca în condiţii de temperaturi extreme angajatorii trebuie să asigure:
a) examenul medical la angajare şi controlul medical periodic, urmărind depistarea precoce a contraindicaţiilor pentru munca la temperaturi crescute;
b)primul ajutor şi transportul la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor afectate;
c)trecerea, după posibilităţi, în alte locuri de muncă sau reducerea programului de muncă pentru persoanele cu afecţiuni, care au contraindicaţii privind munca la temperaturi extreme.
2. Angajatorii care nu pot asigura condiţiile susmenţionate vor lua, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, următoarele măsuri:
a) reducerea duratei zilei de lucru;
b) eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru:până la ora 11.00 şi după ora 17.00;
c) întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale.Aceste măsuri suplimentare se vor stabili dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv.
Pe durata întreruperii colective a lucrului contractele individuale de muncă ale salariaţilor se menţin, iar perioada de întrerupere constituie vechime în muncă.
Neluarea măsurilor de prevenire constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1500 lei la 2500 lei, dacă faptele nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni.
Consilier C.R.P.,
Robert Bene
