Este vorba, evident, de nimeni altul decât mult-iubitul nostru preşedinte, a cărui consecvenţă – demnă de o cauză mult mai bună, însă – chiar merită apreciată…
Păi nu a spus el, imediat după ce a aflat că PSD-ul a câştigat detaşat alegerile, că intră în război „pe viaţă şi pe moarte” cu PSD-ul? Şi uite cum se ţine de cuvânt!
A vrut PSD-ul să pună prim-ministru? A avut Iohannis grijă să tragă de timp cât mai mult posibil…
A vrut PSD-ul să reglementeze legile, după recomandările din afară, dar şi cele ale CCR? Hop, proteste! Proteste la care se afişa cu maximă mândrie… Şi uite ce a ieşit…
Vrea PSD-ul ca, la aproape două luni trecute deja din acest an, să adopte bugetul, pe care, în paranteză fie spus, cel puţin cei din administraţiile locale îl aşteaptă cu sufletul la gură? Stop – zice Iohannis! „Să ne mai gândim, să reflectăm, să calculăm”… adică, în stilul molcom ardelenesc, „ce atâta grabă”?
Ascunsă sub mască grijii faţă de deficitul bugetar stă însă aceeaşi dorinţă crâncenă de răzbunare, cu orice chip şi prin orice mijloace. Răzbunare pe cine? Pe PSD, că a câştigat alegerile ?
Nu, domnule preşedinte, răzbunare pe români, pe toţii românii, că, fără buget, până la urmă intrăm în colaps. Sau, poate, chiar asta se doreşte? Poate că se vor alte şi alte proteste şi acum, că nu mai au „obiectul muncii”, trebuie să le dăm „protestatarilor de meserie” un alt motiv?
Oricum, „mare om, mare caracter”! Cum se ţine el de cuvânt….
