Abrogarea legii 12/1990, cunoscută și ca ” legea adaosului comercial” sau cu titulatura oficială „legea privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite”, a generat efecte negative majore, pe care inițiatorii demersului nu le-au anticipat. Practic, o bună parte din activitatea ANAF și chiar a Poliției este blocată în acest moment, deoarece nu mai există baza legală pentru confiscarea bunurilor în cazul comercianților care încalcă legea. Un proiect de act normativ, care ar trebui să rezolve acest blocaj ce durează deja din octombrie 2020, a fost elaborat deja la nivelul conducerii ANAF, însă deocamdată nu e clar când va ajunge să își facă efectele. În Guvern are reprezentanți astăzi, chiar la Ministerul Finanțelor, și partidul care a inițiat legea de abrogare, adică USR. Ministrul Economiei, Claudiu Năsui, a fost chiar persoana care a inițiat demersul, în calitate de membru în Comisia Buget Finanțe din Camera Deputaților.
„În perioada Sărbătorilor de iarnă am făcut un control în urma căruia am găsit, într-un depozit, mii de obiecte: brazi, instalațíi de iluminat, artificii și alte astfel de obiecte de sezon. Deținătorul nu avea niciun document de proveniență și a susținut că are obiectele pe persoană fizică, nu pentru a le comercializa, lucru pe care știam că îl face de fapt. Este o încălcare flagrantă a legii. Am pus sigiliu pe toată marfa, iar acum am revenit, am ridicat sigiliul, i-am strâns mâna omului și am plecat. Cam aceasta este situația la Antifraudă de când nu mai există posibilitatea legală de a confisca mărfuri, pentru că legea 12/1990 a fost abrogată. Ca exemplul pe care l-am dat sunt zeci, poate sute”, a explicat, pentru Economica, un lucrător cu vastă experiență în zona de control.
În aceeași situație se află și polițiștii, care nu mai pot aplica măsura confiscării pentru o bună parte din activitățile ilegale comise de comercianți, în condițiile în care, până la apariția noii legi, nu mai există, practic, respectivele activități ilegale. Unul dintre articolele din legea abrogată prevedea că se pot impune sancțiuni, inclusiv confiscarea, în cazul efectuării „de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege”. Aceasta era doar cea mai generală descriere a ilegalităților care intrau sub umbreala legii 12/2020, pentru că existau zeci de articole mult mai explicite.
Naivitate sau premeditare? Intențiile benigne declarate de USR, deturnate după discuții cu PSD
Inițial, legea 12/1990 ar fi trebuit doar modificată, nu abrogată integral. Aceasta a fost intenția inițiatorilor, printre care cel mai activ a fost actualul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, atunci doar membru în Comisia de Buget Finanțe a Camerei Deputaților. Practic, se încerca o adaptare a legii la rigorile concurenței din economia de piață, lucru justificat de altfel și de destul de numeroasele acțiuni de contestare venite dinspre comercianți, unele dintre ele ajunse chiar la Curtea Constituțională.
O discuție amplă, folosită în scop electoral atât de USR cât și de PSD a fost asupra uneia dintre modificările inițiale propuse, anume eliminarea obligativității de a afișa adaosul comercial. Cei de la USR au spus că astfel ne adaptăm rigorilor concurenței, în timp ce PSD arăta că astfel se dă frâu liber scumpirilor. Interesant este că, în final, au ajuns la o înțelelegere eliminând, la insistențele PSD după cum susțin surse implicate în discuții, întreaga lege 12/1990, cu efectele prezentate mai sus.
De remarcat este și că inițiatorii demersului nu au sesizat niciun moment, în acte oficiale, efectele pe care abrogarea le va avea asupra activității unor instituții importante și implicit asupra pieței, în condițiile în care vor putea activa nesancționați agenții comerciali care obțin avantaje asupra concurenței, prin diverse metode considerate ilegale.
Pentru inițiatori, parlamentari USR și PSD, abrogarea legii era mai degrabă o chestiune minoră, de igienă legislativă, în condițiile în care, spuneau ei în expunerea de motive, „singura consecință practică a acestei obligații este sancționarea contravențională a unor comercianți de bună-credință”.
www.economica.net
